Adevărul înmormântat

M-am trezit devreme, cu gândul la documentul pe care l-am găsit ieri. Era o scrisoare de la un avocat, care spunea că Vasile a încheiat un contract prin care îi lăsa lui Costel toate bunurile sale, inclusiv casa noastră. M-am simțit ca și cum aș fi fost lovită în față. Cum a putut să facă una ca asta fără să-mi spună nimic?

Am decis să merg la primărie să aflu mai multe despre contractul respectiv. Când am ajuns acolo, am găsit-o pe doamna Aglaia, care m-a întâmpinat cu o expresie tristă. Mi-a spus că știe despre contract, dar că nu are voie să-mi spună prea multe. Am insistat, și în cele din urmă, mi-a dat o pistă: să merg la bancă și să cer să văd conturile lui Vasile.

La bancă, am aflat că Vasile avea un cont secret, pe care îl folosea pentru a-i trimite bani lui Mirela. M-am simțit ca și cum aș fi fost trădată de două ori: o dată de Vasile, și a doua oară de bancher, care mi-a spus că nu are voie să-mi dea mai multe informații. Am ieșit de acolo cu o senzație de gol în stomac și cu un gând care mă bântuie: ce altceva mai ascundeau ei?

Seara, am primit un telefon de la un număr necunoscut. Vocea de la celălalt capăt al liniei mi-a spus că Vasile a fost omorât și că eu sunt în pericol. Mi-a spus să nu mai caut adevărul, pentru că asta mă va costa viața. Am închis telefonul, dar gândul ăla m-a urmărit toată noaptea. Sunt hotărâtă să aflu adevărul, chiar dacă asta înseamnă să-mi pun viața în pericol. Dar acum, când mă uit pe fereastră, văd o siluetă care se apropie de casă...