Adevărul din umbră

Mă uitam în jurul satului, unde copiii se jucau liniștiți, fără să știe nimic despre drama care se desfășura sub ochii lor. Mirela, vânzătoarea de la magazin, mă urmărea cu privirea, dar eu nu mă lăsam intimidată. Am mers la primărie, hotărâtă să aflu adevărul despre casa mea și despre moartea lui Vasile.

Costel, fratele lui Vasile, m-a primit cu un zâmbet forțat, dar eu am văzut teama în ochii lui. L-am întrebat direct despre casa mea și despre banii pe care îi trimiteam lunar. El a încercat să mă convingă că totul este în regulă, dar eu am aflat că jumătate din casă nu este pe numele meu.

M-am simțit trădată, dar am știut că trebuie să continui să caut adevărul. Am mers la doamna Aglaia, care mi-a spus că Vasile a fost omorât și că eu sunt în pericol. Ea mi-a dat un număr de telefon și mi-a spus să chem o persoană care poate să mă ajute.

Am sunat la acel număr și am așteptat. Cineva a răspuns, și eu am simțit o speranță. Dar, înainte de a putea spune ceva, am auzit un zgomot în spatele meu. M-am întors, și atunci am văzut-o pe Mirela, cu o privire rece și o armă în mână.

Eram încolțită, și nu știam ce să fac. Doamna Aglaia mi-a spus că 'ei' au venit pentru mine, și acum eram față în față cu moartea. Am închis ochii și am așteptat lovitura, dar...